Mă plimb agale.

Nu ma grăbește nimic.

Nici măcar propriile gânduri. Iar căldura nu face decât să îmi doresc să pot da timpul înapoi. Până prin Februarie așa. Hai Martie, că sunt generos azi.

 

 

Paralel cu trotuarul o juma de bărbat atârnă în exterior, pe geamul unei mașini.

Ea, mașina, un Chrysler 300C.

El, bărbatul, tatuat pe tot brațul, creol și cu un maiou de firmă, Dolge & Cabana.

Țigara subțire, feminină, contrastează flagrant cu imaginea pe care o afișează public, iar poziția atârnată în afara mașinii, pe geamul deschis, îmi aduce aminte de pisica mea care adoarme pe cele mai neconfortabile scânduri sau muchii de prin casă.

Rămân pironit cu privirea la tabloul stradal ce se desfășoară în fața ochilor mei. Este un soi de parodie în el și fără să vreau mă holbez mai mult decât e cazul poate.

Sunt observat și individul își schimbă limbajul trupului într-o postură de conflict.

Zâmbesc larg, înclin ușor capul a salut și îmi văd în continuare de plimbarea leneșă.

Îmi zâmbește și el, se relaxează și continuă să tragă cu nesaț din țigara lui subțire.

După câțiva zeci de metri realizez faptul că un gest gratuit și atât de simplu poate rezolva multe din motivele care pot genera conflicte neplăcute.

 

Morala?

Zâmbiți!

Cu excepția unei luxații de mandibulă sau cine știe a cărei alte afecțiuni a zonei, zâmbetul nu doare și nici nu costă nimic. În schimb te poate scuti de mari cheltuieli…

 

.