Am copilărit în același cartier în care părinții mei stăteau la două blocuri de părinții ei.

Nu am mai văzut-o de mult, dar azi ne-am reîntâlnit în piață.

S-a așezat liniștită la rând, în spatele meu, căutând din ochi produsele de pe tarabă. Eu mi-am luat porția zilnică de roșii proaspete iar ea și-a luat două pungi de fasole. Am mai bântuit puțin prin piață după o legătură de mărar, iar la întoarcere am trecut iarăși prin fața tarabei unde ne-am întâlnit și i-am spus vânzătoarei:

– Astăzi ați avut o zi norocoasă.

– Da?! De ce? mă întreabă nedumerită.

– Mai țineți minte fata care a luat în urma mea două pungi de fasole?

– Da, îmi spune.

– Fata aia este Diana Mocanu.

Nedumerită, vânzatoarea se uită întrebător la mine parcă spunându-mi:

– Cine naibii e Diana Mocanu?

– Fata asta a luat două medalii de aur la înot la Olimpiada de la Sydney, îi spun.

– Da?! Ce păcat că nu am știut! M-aș fi uitat și eu mai bine la ea să o cunosc.

Trăim într-o țară complet defectă.

O țară care își uită valorile și puținii campioni care îi duc numele cu cinste peste hotare. Diana e “nimeni” acum. O știu câțiva prieteni, vecini și oameni din sport.

Diana a fost condamnată la uitare nu numai de statul român ci și de propriul său oraș.

M-am întristat teribil.

Și nu scriu degeaba lucrurile astea. Le scriu pentru că azi noapte am trăit cu emoție fiecare tușă a fetelor de la scrimă. La ultimul schimb al Anei Maria Brânză Popescu am comutat pe TVR2 unde se transmitea o partidă de tenis la dublu mixt. Pur și simplu nu am putut să mă uit la fete de emoție.

Apoi am plâns. Nu de bucurie și nici pentru că m-a apucat brusc vreun acces de patriotism. Am plâns la apariția doamnei Ana Pascu, o femeie incredibil de puternică. O campioană și dânsa. Această micuță femeie și-a pierdut copilul ars de viu în incendiul de la Colectiv iar acum, după doar câteva luni, era în fața podiumului dintr-o sală de sport din Brazilia, premiind echipa de scrimă a României.

Sigur că aceste lucruri se vor uita în maxim o săptămână.

Sigur că mare parte din fetele care plângeau pe prima treaptă a podiumului azi noapte vor fi în situația Dianei peste 10 sau 16 ani.

Iar ăsta este rodul unei societăți profund defecte, societate care a construit în mod direct România care este astăzi.

Noi am construit țara, mentalitatea, mizeria, prostia, hoția și tot noi supervizăm nonvalorile care formează România.

O “mare vedeta” a făcut mega scandal zilele trecute că o stewardesă Tarom a facut mișto pe facebook de ea. Cruduța e vedetă. Drăgușanu e vedetă. Columbeanu e vedetă. Toți cei care și-au dat chiloții jos, în direct la TV, sunt vedete. Ele sunt modele de urmat pentru generațiile de azi.

Diana e o fată din Brăila uitată de mai toți.

Cât de trist poate fi lucrul ăsta?

Cât de triști putem fi noi, ca nație!?….

 

Credit foto: pinterest.com