Zilele trecute am avut o experiență cu doi copii, experiență ce mi-a adus și o revelație.

Nu voi face copii și mă bucur că nu am făcut până acum.

Nu mă înțelegeți greșit.

Iubesc copiii extrem de tare. Dar asta nu mă califică să fiu un bun părinte. Nu mai spun că mă simt deja bătrân și nu mai am răbdare și energie pentru a crește un ghem hiperactiv și cu niște plămâni ce ar speria pe oricine cu mintea întreagă.

Însa așa cum nu toți trebuie să fim directori (aici), la fel nu toți trebuie să fim părinți. Totuși, dacă vă trece prin cap să faceți unul, nu vă gândiți că a avea un copil e ca și cum ai cumpăra o păpușă de la magazin cu care apoi faci ce vrei și când vrei.

Gândiți-o în felul următor.

Dacă pentru un job te pregătești, citești job description-ul, afli amănunte despre echipă, despre mediu, despre cheltuieli și beneficii, despre program ori despre viitorul companiei, te rog din suflet fă cel puțin același efort când te gândești să faci un copil.

Nu e vreo mare filozofie să îl faci.

Nu îți trebuie nici facultate de fizică atomică, Master și Doctorat ca să faci un copil. Nu trebuie să ai un IQ de 250 și nici să fii rocket scientist pentru asta. Orice handicapat mintal cu un IQ sub cifra zero poate procrea. Orice idiot e capabil să facă un copil. Asta e simplu și pentru unii dintre noi poate fi și plăcut. Gândește-te însă ce urmează.

Nu te apuci să faci experiențe pe copil. Ok, nimeni nu s-a născut învățat în crescut copiii, dar câteva idei de baza tot trebuie să ai de la bun început. Iar dacă nu le ai, citește înainte, că slavă Domnului acum ai internet. Și dacă după ce le citești simți că e complicat, nu da precum cretinul din umeri spunând “lasă că văd eu atunci ce va mai fi”. Crede-mă, nu funcționează lucrurile așa cu un copil. Dacă totuși faci unul și experiențele cu el nu au fost cele mai bune, te rog nu îl face și pe al doilea. Știu că ți-a zis mă-ta că la al doilea e mai ușor pentru că ai deja experiența primului. Ai să fii surprins că nu prea e deloc așa.

Dacă îi spui copilului încă de la vârsta de un an că musca aduce boli pe pământ, nu te aștepta ca la 3 ani să nu fie speriat ca de dracu de muște, țânțari și alte gângănii comune care zboară prin jurul lui. Lasă-l în pace că o să învețe el la școală cum stă treaba cu musca și bolile. Tu învață-l să se spele cum trebuie și va fi în regulă.

Dacă îi spui copilului că pisica are blană, care dacă ajunge în stomac i se întâmplă ceva rău, nu te aștepta să nu îi fie frică de pisică și de orice alt animal și să nu plângă când îl duci la grădina zoologică spunându-ți că îi e teamă.

Dacă vei culca copilul la 12 noaptea și îl vei trezi la 10 ziua, nu da apoi din umeri când ești întrebat de ce nu doarme copilul la prânz.

Dacă îi spui că fructele și legumele sunt murdare și au microbi, nu te mai aștepta să le mănânce și nu te mira că le dă deoparte inclusiv din ciorbă.

Dacă îi dai în loc de felul doi desertul pentru că așa vrea micuțul și nu vrei să îl traumatizezi mânca-l-ar mama pe el de sensibil, atunci să nu te mire când în curând va vrea să mănânce numai desert.

Exemple sunt multe, văzute și auzite din diverse locuri ori de la diverși părinți.

Copilul trebuie educat. Copilul trebuie să aibă un program de odihnă, unul de joacă și unul de masă. Copilul parcurge niște etape educaționale pe care, dacă le ratezi, greu le recuperezi.

Și nu, nu considera că permisivitatea și cocoloșirea sunt tot una cu educația. Nu sunt, crede-mă.

Dar dacă totuși te pune dracu și te încăpățânezi să faci copii, pentru că trebuie neapărat să ducă cineva numele tău princiar mai departe, te rog eu, nu îl pasa bunicilor.

Bunicii te-au crescut, te-au educat, au muncit niște zeci de ani de s-au cocoșat. Nu le încărca și bătrânețile cu copii tăi. Dacă faci copii, fă-i pentru tine și nu ca să ți-i crească alții. Pentru că dacă știi că nu poți să ți-i crești singur și trebuie să îi pasezi altuia, nu îi face. Nu numai că te salvezi pe tine de la un supliciu, dar vei salva și societatea de niște rateuri ca și gata făcute.

Lasă-ți părinții să se bucure de timpul pe care îl au, măcar la bătrânețe. Știu că ei se bucură de nepoți. Dar se bucură așa, câteva zile, o vacanță maxim. Nu să ți-i crească și nici să hămălească și din coșciug, dacă se poate, pentru că tu nu ești în stare să faci ceva ce ei au reușit.

Ah și să nu uit de încă o idioțenie pe care o aud frecvent!

Dacă îți imaginezi că relația de rahat cu nevastă-ta își va reveni turnând un plod, atunci chiar ești cel mai cretin om de pe pământ. Nu numai că nu își va reveni și nu vă va apuca brusc și dintr-o dată o dragoste furibundă și un respect reciproc așa cum niciodată nu a fost între voi, dar apariția unui copil va crea și mai multe tensiuni și frustrări, copilul devenind în ochii voștri cea mai mare barieră aflată în calea unei eventuale despărțiri a voastre.

Așa că, gândește-te bine dacă vrei copii și mai ales dacă ești în stare să îi ai.

Iar dacă nu, nu îi face!

Nu e obligatoriu, crede-mă pe cuvânt!