Trei lucruri m-au înspăimântat teribil azi. Şi ziua abia a început.

  1. Pe drum spre serviciu m-am intersectat cu o doamnă care avea desenate sprâncenele cu o culoare cărămiziu roşcată. Arăta exact ca un vultur în picaj asupra prăzii de prin desene animate. Acum am înțeles şi eu cum se simt şoriceii şi iepuraşii vânați în câmp deschis. Am trecut rapid strada ca nu cumva să devin o pradă….
  2. Dimineață a început să se zgâlțâie dulapul din cealaltă cameră a palatului Tăchesc. M-am trezit brusc, am sărit peste pat mai ceva ca Serghei Bubka la Olimpiadă şi m-am repezit să iau în brațe grinda blocului de parcă o luam în brațe pe Monica Belluci. După ce stelele verzi mi-au dispărut din privire, o văd pe Mâtzuc cum dădea cu lăbuțele cu o frecvență mai mare decât a quartz-ului ceasului meu chinuindu-se să deschidă uşa şifonierului în cauză. Bineînțeles, am înjurat-o şi m-am dus să mă culc la loc cu pulsul 120.
  3. Astăzi am realizat că habar nu am să ìmi fac selfiuri. Spun că mă pricep cât de cât la încadrări, adâncimi, compoziție şi alte din astea, dar orice aş face tot ca dracu ies pozele mele. Acum sunt două explicații. Ori sunt eu înfiorător de urât ceea ce excludem din start ca fiind complet neadevărat şi chiar insultător la adresa mea. Ori sunt un babalâc retrograd, out of this world, ceea ce e la fel de înfricoşător.

Sper totuşi să nu mai am şi alte şocuri pe ziua de azi. Încă îmi mai stă gândul la dulapul ăla care făcea ca toți dracii la atingerea lăbuțelor pisicii mele…

 

.