Am participat la zeci de traininguri prin multinaționalele prin care am activat.

Traininguri care ne învățau cum să cheltuim eficient, cum să devenim mai buni, cum să credem că dacă îți dorești ceva cu adevărat vei obține, cum time management, cum project management, cum principii și alte din astea și mai ales cum toate astea pot fi aplicate cu suces atât în viața profesională cât și în viața personală.

Unele sunt bune, dar majoritatea sunt over evaluated grav.

De când te naști și până mori auzi aceleași plăci:

  • Mamică, dacă ai să muncești mult, vei ajunge în top;
  • Tată, dacă îți dorești cu adevărat, ți se va îndeplini dorința.
  • Nepoate, dacă vei crede cu tărie, vei ajunge unde ți-ai propus.

Am prieteni care au biblioteci întregi de cărți din astea așa zis pentru autodezvoltare, dar care nu au citit până la vârsta de 40 de ani Pe aripile vântului, spre exemplu. Adică beletristică din aia bună. Nu știu decât tâmpeniile care le-au fost injectate atât de bine în creier de multinaționale.

Unul dintre prietenii mei din copilărie a cheltuit mii de euro pe cursuri și cărți de genul ăsta. A făcut și NLP și boot campuri și tantra yoga și meditație transcedentală și toate tâmpeniile de pe pământ. L-am întrebat acum câțiva ani de ce aruncă banii aiurea în loc să meargă cu familia să viziteze lumea? Mi-a zis că el va deveni milionar în euro și va vizita atunci lumea. Acum e doar preocupat de autodezvoltare. Da, repet acest termen. AUTODEZVOLTARE! Vă rog sa îl țineți minte bine, pentru că voi mai reveni la el.

Prietenul meu are deja 40 de ani și aproape 20 de multinațională și ghiciți ce. E la fel de sărac precum sunt și eu, cu nervii făcuți franjuri, fără pic de timp liber pentru el și cu probleme ireversibile de sănătate.

Un alt prieten și-a dorit o familie cu o femeie. Era singura femeie în care credea. Și credeți-mă că și-a dorit familie și copil cu ea atât de tare, încât a luptat ca și când însăși viața lui depindea de ea. De femeia în cauză. Ea era soarele și luna lui și 14 ani a durat totul, cu fluturi frumos colorați zburătăcind dereglați în stomac, dar și cu acid sulfuric turnat, în concentrație maximă, pe gât. Adică, așa cum scriu ăștia autodezvoltați, cu ups and down-uri.

Și-a dorit-o atât de mult, încât nu știa altceva. Din nou vă provoc să ghiciți rezultatul. Dap, aia i-a tras-o în cel mai josnic mod cu putință și e cu altul prin Anglia acum.

O grămadă de lume muncește de rupe. Ocna, nu glumă. Toți muncim cu speranța că într-o zi chinul se va termina, transpirația nu va mai curge valuri, umilințele vor înceta și vom ajunge și noi cineva. Cineva în companie, cineva în societate, cineva, poate, în familie. Și credeți-mă că am fi o grămadă de CEOi de companii puternice toți ăștia care muncim de ne iau dracii. Dar hei! Nu ne dorim îndeajuns, ne vor spune autodezvoltații? Absolut!

Nu mă înțelegeți greșit. Departe de mine să fac o pledoarie a lenei. Nu vreau să vă spun că nu trebuie să munciți. Sigur că trebuie! Dar nu mai visați la cai verzi pe pereți citind tâmpenii, pentru că am o veste proastă pentru voi, ăștia care alergați după formule magice și după stasuri scrise de unii de prin America și vândute pe post de magie curată.

NU EXISTĂ FORMULE MAGICE!!!!!!!

Cine vă vinde ideea asta are un singur interes. Să vă exploateze maxim si eficient. Apoi, când nu veți mai avea juice, să vă arunce ca pe o lămâie stoarsă, la gunoi și să vă schimbe cu altă lămâie la fel de suculentă pe cât erați voi la început.

La finalul unui training din ăsta de autodezvoltare, l-am întrebat pe trainerul respectiv:

– Bine prietene! Și dacă le știi tu pe toate astea de ni le-ai spus atât de sigur pe tine, le aplici și pe tine?

– Bineînțeles! Mi-a răspuns trainerul pe un ton ușor iritat.

– Super! îi spun. Și atunci de ce mama dracului ești în continuare un “amărât” de traineraș care muncește pe 3-4 sute de euro la o companie care îl aleargă prin toată țara de nu mai are timp deloc și pentru el?

Evident, nu a știut să îmi răspundă.

Singurul lucru pe care “uită” să ni-l spună ăștia cu autodezvoltarea este că nu suntem singuri pe pământ. Că depindem de niște oameni, care crează conjuncturi. Știu bla, bla-ul ăla cu “Eu sunt independent” dar nu ești și nu vei fi niciodată complet independent, decât dacă vei rămâne singur pe pământ. Depinzi de copil, de părinți, de profesori, de șefi, de cei care fabrică pâinea pe care o cumperi tu zilnic din magazin, de vânzătoarea care îți dă pâinea la magazin, de cei care fac legi, de cei care le aplică sau veghează la aplicarea lor, etc. Tot timpul vei depinde de cineva. Aaaa, ești singur în pădure și vrei să ajungi în vârful celui mai înalt copac? Ok, atunci te vei cățăra, vei cădea, te vei cățăra din nou un pic mai sus, vei exersa și munci până vei ajunge în vârf. Ești angajat în companie și vrei să ajungi mare manajer? Guess what! Mai sunt câțiva zeci ca tine.

Autodezvoltarea se face de către voi înșivă, că de-aia se cheamă AUTO! Voi sunteți singurii care știți ce vreți și ce vă trebuie. Nu o companie! Nu un trainer! Și veți putea afla călătorind prin lume, experimentând, interacționând cu diverse culturi, trăind clipa, citind cărți adevărate, nu plăci ieftine pentru îndoctrinat.

Autodezvoltarea este aia care îți aduce plus valoare ție personal și nu companiei unde activezi.

Citiți beletristică bună și lăsați Femeile sunt de pe Venus și bărbații sunt de pe Marte sau cum naibii se mai numesc mizeriile atea de profil. Coborâți pe pământ de pe Venus ori de pe Marte, fie că sunteți femei sau bărbați și trăiți viața. Da, viața aia care începe după ce lăsați în spate ușa de sticlă lucioasă a sălii de training.

Și știți ce?

Uite că eu nu am nici o carte din asta în bibliotecă și nici nu am de gând să dau bani pe vreuna.

Și slavă Domnului, nu am murit încă printre gunoaie și nici prost de bubui nu sunt.

Sau cel puțin așa îmi place să cred…